Teii

Au inflorit teii in arsita Bucurestiului
Nopti grele, magia somnoroasa a saruturilor sarate
Atingeri electrizante, trupuri mirosind a departarea marii
Vapoare naufragiate pe valurile de praf ale orasului surd

Opriti-va si mangaiati teii de la Fantani
Apropiati-va si sarutati-i
Simtiti mirosul lemnului orb frematand de povestile de dragoste fara leagan
Sunt povestile voastre, povesti incarcate de scoici, povesti cu alge si pescari neintorsi

Chemati ploaia peste teii vostri
Simtiti parfumul cum vi se scurge pe trup
Smulgeti-va hainele si lasati-va trupurile uscate de dor sa soarba lacrimile teilor care plang pentru voi

Vin noptile fara somn oraseni obositi
Nisipurile adie prin amintirile care v-au construit trupul
Podurilor vechi le e dor de rochiile iubitelor voastre adiind la atingerea brizei
Si de saruturile cazute in apa plina de luna

Ungeti-va sufletele uscate cu ceva
Ungeti-le cu amintiri, ungeti-le cu tineretea voastra nestiutoare
Altfel nu veti sti sa va tineti copiii de mana,
Altfel nu veti sti sa risipiti nisipul adunat intre pleoape

As vrea sa oftam cu totii adanc
As vrea sa plangem impreuna miliarde de suflete moarte
Sa adunam lacrimile si sa ne spalam ochii de sangele inchegat
Sa luam teii de mana si sa mergem mai departe Spre inimile noastre, acum mute....